Vorbim despre încredere și gândire critică. Este important să știm să evaluăm corect atunci când acordăm încredere și să știm să aplicăm gândirea critică, mai ales în contextul actual.
Lumea se mișcă atât de rapid încât de cele mai multe ori ne simțim obligați să ținem pasul și să răspundem în aceeași viteză. Să învățăm rapid cât mai multe lucruri noi, să luăm decizii din ce în ce mai rapid.
Să facem față din mers și să discernem între fake news și informație reală, între adevăruri științifice validate cu date și pseudoștiință, între reacții emoționale firești și cele pe care le avem pentru că ‘ne sunt apăsate butoanele’.
Studiile arată că majoritatea oamenilor suntem înclinați în mod natural să acordăm încredere, însă nu reușim întotdeauna să evaluăm corect situațiile sau persoanele demne de încredere.
De ce? Tocmai pentru că luăm decizii prea rapid și pentru că de multe ori acordăm încredere în baza intuiției, nu a informațiilor obiective.
Daniel Kahneman – psiholog și laureat al premiului Nobel – definește intuiția astfel:
„Intuiția înseamnă să crezi că știi, fără să știi de ce.”
Nu înseamnă că intuiția nu este bună sau că nu trebuie să o luăm în calcul, însă putem să ne înșelăm dacă mergem numai pe intuiție fără a consulta și datele sau informațiile mai detaliate, mai ales când este vorba despre o decizie cu o miză mare.
Definiția lui Kahneman rezumă perfect de ce intuiția nu poate înlocui gândirea critică. Într-o lume dominată de decizii rapide, nevoia de a te opri din automatisme și de a evalua situațiile rațional devine esențială.
Lipsa gândirii critice ne face vulnerabili la manipulare, dezinformare și decizii greșite. Tocmai de aceea, încrederea și gândirea critică trebuie cultivate împreună – ca o pereche de abilități fundamentale pentru o viață conștientă și echilibrată.
Capcane frecvente când luăm decizii legate de încredere
Rachel Botsman, care predă la Oxford și este autoarea How to Trust and Be Trusted, a identificat 4 aspecte de care e bine să ținem cont, pentru că ne pot submina calitatea deciziilor:
- Graba. Luarea deciziilor prea rapid, sub presiune, este un factor major de eroare. Viteza este dușmanul încrederii.
- Intuiția în locul informației. Ne bazăm adesea pe instinct (intuiție) și uităm să mai căutăm dovezi concrete care să ne susțină deciziile.
- Familiaritatea ca indicator fals. Oamenii tind să aibă încredere în ceea ce le este familiar – persoane care le seamănă, au aceleași opinii, origini sau comportamente similare – ceea ce nu este un criteriu sigur.
- Comoditatea. Continuăm să avem încredere în oameni sau organizații nepotrivite doar pentru că schimbarea este incomodă.
Intuiția – un fals aliat
Una dintre cele mai mari capcane în care putem pica este să ne bazăm doar pe intuiție atunci când decidem în cine să avem încredere. Ne lăsăm influențați de carismă, familiaritate sau de prima impresie, ignorând adesea semnalele reale care ne-ar putea indica dacă o persoană este de încredere sau nu.
Pauza de încredere = pauză de gândire
Rachel Botsman propune un instrument simplu, dar extrem de eficient: pauza de încredere („trust pause”) – o oprire deliberată înainte de a decide să acordăm încredere. În această pauză, autoarea ne încurajează să ne adresăm trei întrebări esențiale:
- Ce semnale de încredere observ? Tot ce vedem când cunoaștem pe cineva, de la felul în care vorbește, arată, zâmbește sau nu, până la ceea ce spune, constituie niște mini-semnale pe care noi le citim și în baza cărora decidem dacă cineva e de încredere sau nu. Când decid să am încredere, mă bazez pe ce e familiar sau pe ce este real și verificabil?
- Acord încrederea din comoditate? Este decizia mea influențată de dorința de a evita un efort suplimentar?
- Mă grăbesc prea tare? Am toate informațiile necesare pentru o decizie corectă?
Aceste întrebări nu sunt altceva decât mecanisme de gândire critică aplicate în contextul relațiilor și deciziilor cotidiene. Ele ne învață să nu luăm lucrurile de-a gata și să analizăm motivele pentru care acordăm încredere.
Comoditatea și familiaritatea – capcane subtile
Un alt aspect important este rolul comodității. De multe ori, continuăm să avem încredere în persoane sau organizații doar pentru că schimbarea ni s-ar părea prea complicată.
De asemenea, suntem înclinați să avem încredere în ceea ce ne este familiar – oameni care ne seamănă, gândesc ca noi sau provin din aceleași medii. Aceste tendințe, deși naturale, sunt adesea păguboase și pot duce la alegeri greșite. Gândirea critică este antidotul acestor automatisme.
Ea ne îndeamnă să chestionăm ceea ce pare „normal” sau „confortabil” și să ne bazăm deciziile pe informații solide, nu pe prejudecăți sau erori cognitive.
Gândirea critică – o condiție pentru construirea încrederii sănătoase
Încrederea poate fi și o alegere conștientă, ghidată de discernământ. Gândirea critică ne oferă instrumentele necesare pentru a face această alegere în mod responsabil. În lipsa ei, riscăm să devenim victime ale manipulării, ale leadership-ului carismatic dar incompetent, sau ale unor decizii bazate pe aparențe.
Mai mult, într-o lume digitală unde manipulările prin fake news și deepfake devin tot mai sofisticate, capacitatea de a gândi critic este inseparabilă de capacitatea de a avea încredere în mod informat. Nu putem construi relații, organizații sau societăți solide fără o înțelegere profundă a modului în care încrederea funcționează – și fără un angajament real față de gândirea clară.
Deschidere vs. transparență
Mai ales în companii, poate părea evident că felul în care crești încrederea este prin creșterea transparenței. Însă nu este întotdeauna așa. Transparența forțată nu construiește încredere, ci poate crea un sentiment de supraveghere și control, care este opusul încrederii reale.
Transparența este adesea confundată cu încrederea, dar vizibilitatea excesivă poate constitui de fapt un semn de neîncredere. Ce funcționează atunci?
Deschiderea: oferirea voluntară de informații relevante, atunci când este cerut sau când este important, fără promisiunea unui control total sau a unei transparențe absolute.
Cum creezi echipe cu încredere ridicată?
Pentru lideri și manageri, construirea încrederii este una dintre pietrele de temelie ale unei echipe de succes. Două sugestii care ar putea susține aceste eforturi:
- Nu confunda reducerea riscurilor cu construirea încrederii. Multe companii cred că iau măsuri pentru construirea încrederii, dar de fapt se concentrează doar pe evitarea riscurilor, iar această nuanță este importantă. O înclinație excesivă spre evitarea riscurilor scade capacitatea echipei de a gestiona incertitudinea și blochează inovația.
- Fii clar în setarea așteptărilor. Oamenii lucrează mai bine și mai autonom dacă știu ce aștepți de la ei, în ce interval de timp și în ce limite.
Concluzie
Într-o lume în care devine din ce în ce mai complicat să distingem adevărul, soluția nu este să renunțăm la încredere. În schimb, putem învăța să o oferim mai rațional – prin cultivarea curiozității și a spiritului critic.
Vă lăsăm cu 4 recomandări de cărți care vă pot ajuta să deveniți mai prezenți și să accesați complet acest instrument valoros reprezentat de gândirea critică:
- Mistakes were made (but not by me): Why we justify foolish beliefs, bad decisions, and hurtful acts – Carol Tavris, Elliot Aronson
- Count your contradictions, Hubert Hermans
- How to trust and be trusted, Rachel Botsman
- Gândire rapidă, gândire lentă – Daniel Kahneman (un clasic despre care am mai scris și noi aici)
Dacă vrei să construiești încrederea în echipa ta într-un mod autentic și conștient, hai la unul dintre cursurile Toogle. 💪 Revenim cu noi workshop-uri Lider Autentic.
Te poți înscrie 👉 aici!
Ne întâlnim în persoană și învățăm împreună, prin dialog și exerciții cu participanții, fără PowerPoint-uri și structuri rigide.