Hai să ne imaginăm următoarea situație: managerul tău vrea să discutați despre rezultatele tale și ale echipei, care știi că nu sunt prea bune. Deși toată lumea și-a dat interesul, rezultatele întârzie să apară. Mulți dintre noi am fost măcar o dată în această situație și cunoaștem golul din stomac cu care vine la pachet.
Întrebarea este: cum procedezi? Ce spui? What next?
Sari imediat să te aperi și dai vina pe alți colegi, pe alte echipe din organizație, pe piață, pe clienți, pe vremea rea de afară, fazele Lunii sau mai știu ce alte minuni?
Sau – în tot acest proces incomod – faci un efort conștient de a-ți analiza perspectiva și te uiți cu onestitate și asumare și la ceea ce poți schimba în propriile tale abordări și acțiuni?
Se spune că atunci când arunci vina pe alții, renunți la puterea ta de a te schimba.
În această ediție a newsletter-ului Lider Autentic venim cu o perspectivă asupra responsabilității la job sau în carieră. Iar apoi lărgim puțin perspectiva, pentru a înțelege diferențele între cei care văd lumea ca pe un loc ostil și care nu au încredere în ceilalți – să le spunem „cinicii” – și cei care au o perspectivă mai echilibrată despre viață și oameni. Ne uităm la câteva studii pe aceste teme și vedem ce concluzii putem trage.
Stephen R. Covey a publicat cartea The 7 Habits of Highly Effective People, în care subliniază importanța responsabilității, în 1989. De atunci, aceasta s-a vândut în peste 40 de milioane de exemplare, fiind tradusă în 50 de limbi, printre care și româna. La noi, o puteți găsi cu numele Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace.
Cu toate că au trecut aproape 4 decenii de la publicare, cele 7 deprinderi sau obiceiuri rămân foarte relevante și – dacă le urmăm – ne pot simplifica și poate chiar îmbunătăți viața la locul de muncă.
Pentru că, bineînțeles, nu există rețete și nici nu putem controla ceea ce fac ceilalți, însă întotdeauna ne putem asigura că partea noastră de stradă este curată.
Obiceiul 1: Fii proactiv
A fi proactiv înseamnă să iei inițiativa pentru rezultatele tale, în loc să dai vina pe alții sau pe circumstanțe pentru greșeli, eșecuri sau lipsa de planificare. O atitudine proactivă presupune gestionarea eficientă a sarcinilor, a timpului, depășirea obstacolelor și învățarea din greșeli pentru a-ți atinge obiectivele.
Obiceiul 2: Gândește-te la scopul final
Ai obiective clare? Fiecare proiect, întâlnire sau conversație ar trebui să aibă un scop clar, astfel încât să poți măsura succesul. Dacă nu ai un scop clar definit și un drum clar trasat, devii mult mai vulnerabil la ceea ce vine din afară și te poate abate de la ceea ce ți-ai propus.
Obiceiul 3: Ocupă-te mai întâi de lucrurile importante
Prioritizează sarcinile astfel încât să îți atingi mai întâi cele mai importante obiective, în loc să reacționezi doar la urgențele de moment. Dacă tot timpul acționezi ca un pompier care stinge focuri, nu vei mai avea resurse și spațiu mental pentru munca aceea cu adevărat valoroasă și inovativă.
Lucrează la sarcinile esențiale înainte să devină urgente și evită capcana de a considera că totul este important. Distinge între adevăratele urgențe și crizele „fabricate” care pot fi amânate sau gestionate diferit. Dacă devii dependent de reacția imediată la fiecare problemă, îți va fi greu să atingi obiectivele pe termen lung.
Obiceiul 5: Încearcă mai întâi să înțelegi, apoi să fii înțeles
Dezvoltă-ți atât conștientizarea de sine, cât și inteligența socială. Poți fi un bun vorbitor, dar ești și un bun ascultător? Mulți dintre noi ascultăm doar pentru a pregăti un răspuns, nu pentru a înțelege cu adevărat ce spune cealaltă persoană. Când cineva simte că este ascultat cu atenție, devii mai credibil, iar relațiile tale profesionale și personale se vor îmbunătăți.
Obiceiul 6: Creează sinergie
Ok, poate cuvântul „sinergie” sună pompos și a căpătat o reputație negativă în lumea corporate, pentru că poate părea gol de înțeles. Dar nu este chiar așa, substanța există, fie că îi zicem sinergie sau colaborare, relaționare, conectare.
Simplu spus, întregul este mai mult decât suma părților, iar aceasta este definiția unei echipe bune. Colaborează și valorifică perspective diferite pentru a rezolva probleme, a inova și a obține rezultate mai bune decât ar putea reuși oricine singur.
Obiceiul 7: Ascute fierăstrăul
Responsabilitatea și performanța sunt greu de menținut dacă ești epuizat și viața ta este dezechilibrată. Pentru a rămâne eficient pe termen lung, ai nevoie de energie în toate cele patru aspecte ale vieții: fizic, social/emoțional, mental și spiritual.
Fiecare zi este o oportunitate de reînnoire (sau ascuțirea fierăstrăului), așa că asigură-te că paharul tău este plin pentru a avea din ce să torni mai departe. Cu alte cuvinte, încarcă-ți bateriile înainte să ajungă pe roșu.
Toate bune și frumoase. Avem 7 reguli și de mâine le aplicăm fiecare în dreptul lui și lucrurile vor merge strună. Nu?
Am vrea noi să fie atât de simplu! Doar că – așa cum știm – comportamentele umane și felul în care funcționează comunitățile, organizațiile și societatea – nu sunt treburi așa ușoare.
Și așa cum avem – sau ar trebui sa avem – o infrastructură fizică (drumuri, electricitate, servicii de urgență), avem și o altă infrastructură invizibilă, dar foarte puternică: pe cea psihologică. Ideea de comunitate, echipă, încrederea reciprocă și scopul comun pot fi hotărâtoare în momente de criză.
Într-un episod recent al podcastului Hidden Brain, am regăsit un exemplu superb în acest sens. În orașul Kobe, Japonia, două cartiere apropiate, Mano și Mikura, au reacționat foarte diferit la cutremurul devastator din 1995, deși erau similare din punct de vedere economic. Mano era o comunitate unită, cu afaceri de familie și exemple de activism și implicare civică, unde oamenii aveau încredere unii în alții și lucrau împreună. Mikura, în schimb, era mai fragmentată și mai puțin interdependentă.
Când cutremurul a lovit, aceste diferențe au avut un impact major. În Mikura, oamenii au privit neputincioși cum casele lor ardeau. În Mano, locuitorii nu au așteptat ajutorul autorităților – s-au mobilizat rapid, stingând incendiile cu furtunuri din fabrici și lanțuri umane care aduceau apă din râuri. Datorită acestui spirit de solidaritate, pagubele au fost mult mai mici în Mano decât în Mikura.
Lumea devine din ce în ce mai cinică. Dar oare este bine că se întâmplă asta?
Felul în care percepem lumea influențează profund experiențele noastre zilnice. Psihologul Jamil Zaki de la Universitatea Stanford analizează modul în care încrederea sau lipsa ei modelează comportamentul oamenilor. Din păcate, tot mai mulți dintre noi dezvoltăm o viziune cinică asupra lumii, crezând că majoritatea oamenilor sunt egoiști și lipsiți de onestitate.
Studiile arată că tinerii de astăzi sunt chiar mai puțin încrezători decât generațiile anterioare, doar 18% dintre elevii de clasa a 12-a considerând că majoritatea oamenilor sunt de încredere.
O posibilă explicație vine din educație. Mulți părinți, din dorința de a-și proteja copiii, îi învață că lumea este un loc periculos. Deși intenția este bună, această atitudine îi poate face pe copii să fie mereu în gardă, ceea ce le poate limita viața socială și fericirea. Studiile arată că persoanele cu un nivel scăzut de încredere sunt mai puțin fericite, mai puțin implicate în comunitate și chiar mai puțin sănătoase.
Încrederea nu este doar o treabă personală, ci și una socială. Țările unde oamenii au mai multă încredere unii în alții au cetățeni mai implicați civic, un nivel mai mare de fericire și o economie mai sănătoasă. De fapt, cercetătorii au descoperit că viața într-o societate cu un grad ridicat de încredere poate avea un impact asupra bunăstării echivalent cu o creștere salarială de 40%!
Cinismul are efecte negative în diverse domenii, inclusiv în educație. În anii ’50, psihologii Walter Cook și Donald Medley au descoperit că profesorii cu o viziune cinică asupra oamenilor aveau relații mai slabe cu elevii și, în general, o atitudine mai ostilă față de ceilalți. Acest tip de comportament, numit „ostilitate cinică,” creează suferință atât pentru cei care îl manifestă, cât și pentru cei din jurul lor.
Cinismul este, de asemenea, legat de problemele de mental health, cum ar fi depresia. Persoanele cinice au dificultăți în a stabili conexiuni sociale, care sunt esențiale pentru bunăstarea emoțională. Paradoxal, deși mulți cred că cinicii sunt mai inteligenți și mai buni în a detecta minciunile, studiile arată contrariul: oamenii mai încrezători sunt mai buni la identificarea mincinoșilor, deoarece cinicii tind să creadă, în mod generalizat, că nimeni nu este de încredere și astfel nu mai analizează cu atenție situațiile.
Concluzie
Așadar, ce concluzie putem trage? Spiritul critic, o doză de scepticism și autoconservare sunt utile pentru a naviga lumea și situațiile din viața profesională, însă aceleași trăsături pot deveni foarte nocive în doze mari. Asumarea responsabilității nu este întotdeauna calea ușoară, dar este calea cea mai bună pe termen lung. Și ea asigură bazele pentru formarea încrederii în echipă și în comunitate.
Pentru că, după cum spune un cunoscut proverb – vrei să ajungi repede, du-te singur, dar dacă vrei să ajungi departe, trebuie să călătorim împreună.